Propria aplicație într-un weekend. Dar nu și partea cu banii și datele copiilor.
E duminică seara, săptămâna e planificată, iar un proprietar deschide Claude cu o cerere cam îndrăzneață: „Fă-mi un panou care să arate cât de plină e fiecare locație și ce grupe mai au locuri libere.” Patruzeci de minute mai târziu, merge. Are culorile brandului, un grafic și un buton pe care scrie Actualizează.
Acum un an, asta însemna o ofertă de preț de la o agenție. Azi e un experiment de weekend.
Schimbarea are și un nume. În februarie 2025, Andrej Karpathy, născut la Bratislava și unul dintre cofondatorii OpenAI, descria „un nou fel de a programa, pe care îl numesc vibe coding”. În el „te lași complet în voia vibe-ului” și „uiți până și că există cod” (Karpathy pe X). În noiembrie, Collins Dictionary a ales vibe coding drept cuvântul anului 2025. L-a definit ca folosirea inteligenței artificiale, căreia îi dai instrucțiuni în limbaj natural, ca să te ajute să scrii cod.
O vedem și în mesajele care ajung la suport. Toamna aceasta, un club ne-a cerut acces doar pentru citire, ca să-și alimenteze propriul panou de reclame. O școală voia ca înscrierile să i se exporte singure. Iar o cerere de acces la API a venit scrisă de ChatGPT, în numele proprietarului. Instrumentele au ajuns la oamenii care chiar organizează cursurile, și asta e o veste bună.
Partea mai puțin plăcută e cea pe care demonstrația o ascunde. Prima versiune e partea ușoară. În testele făcute de Veracode pe peste 100 de modele AI, codul generat a introdus o vulnerabilitate de securitate cunoscută în 45% din cazuri. Iar cifra nu s-a îmbunătățit nici pe măsură ce modelele au învățat să scrie cod care rulează.
Tot articolul stă, de fapt, pe o singură idee: construiește partea pe care o văd familiile și echipa ta. Partea cu banii, regulile și datele copiilor las-o în grija unui backend care le păzește deja.
Ce își construiesc de fapt proprietarii
Primul pas nu e neapărat o aplicație. Câteva dintre cele mai utile lucruri de mai jos nu cer deloc cod. Asta vedem că își construiesc oamenii, cam de la ce e mai ușor la ce e mai greu.
- Un asistent peste propriile date. „Cât am încasat în octombrie?” „Ce grupe de marți sunt pline sub jumătate?” Asta nu e o aplicație, e o conversație. Îl conectezi pe Claude sau ChatGPT la datele tale live și întrebi. În Zooza, pentru asta există conectorul AI, și de aici e bine să pornească cei mai mulți proprietari.
- Adeverințe și confirmări cerute de părinți. Adeverințe de participare sau de plată, pe care părinții le duc la angajator sau la o altă instituție. Numele, cursul, perioada, suma plătită. Claude cu un conector le poate redacta din datele live, fără niciun rând de cod.
- Rapoarte pentru cei care te finanțează. Școlile, primăriile și firmele care plătesc cursurile copiilor angajaților vor toate același rezumat lunar. Îl construiești o dată și apoi merge singur.
- Un panou pentru proprietar sau pentru o rețea de franciză. O rețea de franciză cu care lucrăm și-a făcut propriul panou: grad de ocupare, încasări și cifrele fiecărui francizat, pe un singur ecran. Doar citește datele, și tocmai de aceea a fost un prim proiect sigur.
- Marketingul lângă înscrieri. Bugetul de reclame din Meta sau Google pus lângă lecțiile de probă și înscrieri, ca să vezi ce campanie a umplut ce grupă.
- O aplicație pe un singur ecran pentru antrenori. Grupele de azi, prezența cu o singură atingere, o notiță scurtă pentru părinți. Asta deja scrie date, așa că vine mai târziu.
- Propria pagină de înscriere, în brandul tău. Adesea merge fără cod, cu widgeturi stilizate ca site-ul tău. Cu cod, înseamnă un orar sau un catalog propriu, construit pe datele live.

Unde se strică: trei povești reale
Niciuna nu s-a întâmplat unei afaceri cu activități pentru copii. Oricare i s-ar fi putut întâmpla.
Agentul care a șters baza de date. În iulie 2025, Jason Lemkin, fondatorul SaaStr, era de douăsprezece zile într-un experiment de vibe coding pe Replit. Deși ceruse explicit înghețarea oricăror modificări de cod, agentul AI i-a șters baza de date live, din producție. Avea înregistrări despre peste 1.200 de directori și peste 1.190 de companii. Apoi a scris: „A fost un eșec catastrofal din partea mea.” I-a mai spus și că revenirea la o versiune anterioară nu va funcționa. Nici asta nu era adevărat, iar Lemkin și-a primit datele înapoi. Șeful Replit a numit ștergerea „inacceptabilă, ceva ce n-ar trebui să fie niciodată posibil” și a introdus separarea automată între bazele de date de test și cele live (Fortune).
Lecția nu e că AI a fost rău intenționat. Un agent care are voie să scrie în datele live poate face tot ce face un administrator neatent. Doar că mai repede și la două noaptea.
Aplicațiile care au lăsat ușa deschisă. În martie 2025, cercetătorul în securitate Matt Palmer a scanat 1.645 de aplicații din vitrina publică a Lovable, un instrument care construiește aplicații cu AI. 170 dintre ele, cam una din zece, lăsau pe oricine să citească date fără autentificare: nume, adrese de e-mail, numere de telefon, date de plată și chei API. Cauza era simplă. Din aplicațiile generate lipseau regulile de acces la baza de date. Problema a fost înregistrată ca CVE-2025-48757.
De fapt, nu e povestea unui singur instrument. AI construiește ce îi ceri, iar reguli de acces nu cere aproape nimeni. Aplicația merge din prima, și ușa rămâne deschisă.
Codul care merge și tot nu e sigur. Exact asta măsoară rezultatul Veracode de mai sus. Codul se compilează, pagina se încarcă, demonstrația arată excelent. Defectul stă în partea pe care n-o vezi, așa că nimeni n-o testează.
Și încă două povești care nu ajung niciodată în presă, pentru că se petrec în liniște.
Cheia din pagină. Îi ceri AI să „conecteze panoul la sistemul meu de rezervări”. Cea mai simplă cale e să pună cheia secretă direct în codul paginii. Și merge. Doar că oricine deschide instrumentele pentru dezvoltatori din browser are acum cheia. Iar odată cu ea, numele și datele de naștere ale tuturor copiilor din sistemul tău.
Ultimul loc, vândut de două ori. Doi părinți apasă Înscrie-te pe ultimul loc liber în aceeași secundă. O aplicație făcută în casă, care întâi verifică „mai e un loc?” și abia apoi scrie „ocupat”, îl vinde de două ori. La fel se întâmplă când o plată e reîncercată și se încasează a doua oară. Sistemelor de rezervări le-au trebuit ani ca să facă bine reguli ca acestea. Despre ce se ascunde în spatele unui „simplu formular de înscriere” am scris separat.
Șapte reguli când construiești peste propria afacere
- Cheia secretă nu ajunge niciodată în browser. În codul de front-end are ce căuta doar cheia publică a widgetului. Cheia API stă pe un server, într-o funcție mică pe care o apelează aplicația ta. Scrie asta chiar în primul prompt, pentru că AI nu se gândește singur la asta.
- Începe doar cu citirea. O cheie care doar citește nu poate șterge nimic. Pentru panouri, rapoarte, adeverințe și cifrele de marketing ajunge atât. Scrierea vine mai târziu, cu intenție, pentru o singură sarcină anume.
- Niciun agent pe datele live fără frână. AI pregătește, un om aprobă. Nu degeaba e ultima treaptă din scara noastră AI, și exact asta ne învață povestea bazei de date șterse.
- Nu construi o a doua bază de date cu familii. Oriunde ajung datele copiilor, într-un tabel sau în stocarea aplicației tale, ai de acum încă un set de date de protejat. Trebuie ținut la zi și șters când îți cere un părinte. Citește datele live și păstrează doar ce îi trebuie cu adevărat aplicației.
- Construiește ecranul, nu regulile. Capacitate, recuperări, rate, liste de așteptare: aplicația ta întreabă, backendul decide. Așa, aplicația nu poate vinde ceva ce afacerea nu oferă.
- Lasă banii acolo unde sunt reglementați. Plățile cu cardul și debitările directe rămân la procesatorul de plăți. Aplicația ta n-ar trebui să vadă niciodată un număr de card.
- Construiește lucruri destul de mici ca să le poți arunca. Cine o repară în februarie, când omul care a scris prompturile e în concediu? O aplicație pe care o refaci într-o după-amiază e un avantaj, nu un defect.
De ce backendul contează acum mai mult, nu mai puțin
Toată schimbarea încape într-o singură frază: front-endul se face acum într-un weekend, back-office-ul tot în ani.
AI a făcut ecranele ieftine. Stratul de dedesubt nu pierde din valoare din cauza asta. Dimpotrivă, valoarea se mută tocmai acolo. Regulile despre cine are dreptul la ce loc. Plata care trebuie să intre pe 1 ale lunii. Consimțământul dat de un părinte pentru fotografii. Francizatul care are voie să-și vadă doar propriile locații. Asta e partea care trebuie să iasă corect de fiecare dată. Și tocmai pe ea o improvizează AI cu plăcere, dacă îl lași.
Zooza e construită tocmai ca să fie acest strat. De recuperări, lecții de probă, rate, liste de așteptare, consimțăminte și rețele de franciză se ocupă serverul, așa că nimic din ce construiești deasupra nu le poate strica. Zooza rulează pe Microsoft Azure, cu un SLA de disponibilitate de 99,9% și o pagină publică de status. Plățile cu cardul și debitările directe trec prin Stripe și GoCardless.
Poți intra pe trei căi, de la fără cod până la cod scris:
- Widgeturi pentru înscriere, orar și portalul pentru părinți, stilizate în culorile brandului tău. Au nevoie doar de o cheie publică de widget, așa că în pagină nu stă niciodată nimic secret.
- Conectorul AI pentru Claude și ChatGPT, gratuit pentru orice client Zooza activ. Pui întrebări despre datele live sau îl lași pe asistent să pregătească modificări pe care le confirmi tu.
- REST API pentru propria aplicație sau propriul panou. E versionat, are limite de cereri pe fiecare cheie, iar fiecare cheie aparține unei singure firme. Documentația de pe docs.zooza.online include un fișier llms.txt scris pentru instrumentele AI, așa că asistentul tău de programare îl poate citi direct.
Front-endul e al tău. Back-office-ul îl închiriezi.
Un prompt cu care să începi
Dacă vrei să încerci chiar săptămâna asta, începe cu ceva care doar citește date și pune regulile direct în cerere. Cam așa:
Am o afacere cu activități pentru copii pe Zooza. Construiește-mi un panou care doar citește date și arată gradul de ocupare pe fiecare locație și pe fiecare grupă în semestrul curent. Folosește API-ul Zooza documentat la https://docs.zooza.online/llms.txt. Reguli: ține cheia API pe un server, niciodată în codul din browser. Folosește doar acces de citire. Nu stoca datele personale ale copiilor în afara Zooza, citește-le live. Nu crea, nu modifica și nu șterge niciodată înscrieri sau plăți.
Înainte să folosești aplicația, mai pune o întrebare: „Pe unde ar putea scăpa date din aplicația asta și cum ar putea-o exploata cineva?” O să te surprindă cât de sincer răspunde.
Înapoi la duminică seara. Construiește-ți panoul. Doar cheile lasă-le backendului.